În 1884, primăria orașului Cluj hotăra înfiintarea primei formațiuni de pompieri angajați (plătiți de primărie), cu sediul în incinta primăriei, forma de organizare în care pompierii clujeni își desfășoară activitatea pâna în 1936.

De mare importanță pentru organizarea și funcționarea activității pompierilor s-a dovedit a fi ordinul Ministerului de Interne de la Budapesta din anul 1888. Acest moment era astfel apreciat, în 1935, de către comandantul pompierilor municipiului Cluj, Eugen Rosescu, «Prin această s-a pus cea dintâi baza sănătoasă întru organizarea pompierimii la noi, dându-se instructii de organizare și înzestrându-se satele cu pompe și rechizitele necesare.» («Pompierul», Cluj, nr. 1, iunie 1935).

La începutul secolului XX , pe baza tradițiilor moștenite de la fostul Imperiu Austro-Ungar, în Transilvania prevenirea și stingerea incendiilor din localități era asigurată de formațiuni de pompieri profesioniști (plătiți) în comunele urbane sau voluntari în comunele rurale. Formațiunile respective erau întrunite în asociații de pompieri zonale, cu scopul de a le pemite concentrarea eforturilor de îmbunătățire a situației lor sub aspect profesional și a obținerii satisfacerii unor doleanțe de ordin social.

În 3 februarie 1922 (primarul Clujului – Moga Ioan), Consiliul orașului, prin Hotarârea nr. 1450 aprobă în proiect «Regulamentul despre aruncarea, încasarea și administrarea taxei de pompieri», regulament publicat în revista “Administrația” din 11 iunie 1922 și care, la articolul 1, prevedea: “… pentru dezvoltarea institutiunii de pompieri, în scopul apărării cât mai efective în contra incendiilor, fiecare individ locuitor pe teritoriul orașului Cluj este dator la răscumpărarea serviciului de pompier activ prin plătirea taxei de pompieri”.

Prin Înaltul Decret Regal nr. 815 din 3 aprilie 1936 era promulgată “Legea pentru organizarea pompierilor”, publicată în Monitorul oficial nr. 80/04.04.1936, care prevedea :
“… prevenirea și combaterea sinistrelor, precum ai executarea măsurilor impuse pompierilor prin Regulamentul Apărării Publice, au fost încredintate, pe tot cuprinsul țării, Corpului de Pompieri militari”.

În 1936 se înființa  Grupul de pompieri Cluj, sub denumirea “Grupul de pompieri nr. 6, Cluj”, cu sediul pe str. Pitești nr. 2 (sediul actual al Batalionului de jandarmi). Grupului îi era stabilită o competență asupra întregului teritoriu al Ardealului, astfel că urmă să coordoneze activitatea unui număr 22 de subunități, înființate în cele mai importante localități ale provinciei.

Din actuală competență a Grupului, primele subunități au fost constituite astfel :
– Compania de pompieri Cluj – 12 iulie 1936;
– Compania de pompieri Turda – 1 aprilie 1937;
– Compania de pompieri Dej – 1 noiembrie 1937; (prin militarizarea formației profesioniste existente);
– Compania de pompieri Huedin – 30 decembrie 1949;

După reorganizarea administrativ-teritorială, conform Legii administrative din 1938 (“Ardealul administrativ” nr. 7-8/1938), Grupurile de pompieri militari se repartizează pe cele 10 ținuturi existente. Ca urmare, Grupul Cluj devine “Grupul 9 de Pompieri – Someș” «Someș» era numele marii unități administrative create, în 1938, și cuprindea 7 foste județe din Nord-Vestul României, al cărui prim comandant a fost, începând din decembrie 1938, maiorul Gheorghe Bucur.

În virtutea aceleiași legi, prin Regulamentul de aplicare publicat în Monitorul Oficial nr.268, din 18 noiembrie 1939, la secțiunea 2, art. 15, se prevedea că primarul (șeful administrației locale și președintele Consiliului comunal) era obligat “.. să ia măsuri pentru ferirea comunei de incendii și inundații …”, deci implicit era învestit cu atribuții directe în organizarea și pregătirea formațiunilor de pompieri.

Pompierii județului Cluj după decembrie 1989
16 iulie 2024
Schimbările inervenite în România postrevoluționară au condus inevitabil și la unele reorientări în activitatea Grupului de pompieri al județului Cluj, în ceea ce privește structura organizatorică, organizarea și desfășurarea pregătirii efectivelor, extinderea ariei misiunilor, a sarcinilor și priorităților muncii de prevenire a incendiilor și altele.

În perioada de referință, la comandă unității s-a aflat în continuare lt. col Branga Gheorghe (avansat la gradul de colonel, în septembrie 1983), având în subordine următorii comandanți de companie:

– Compania Cluj-Napoca – mr. Buzaș Nicolae (din 1.07.1990 – cpt. Ferenczi T. Alexandru, avansat maior în 1994);
– Compania Turda – mr. Porime Romulus (1.06-1.09.1992 cpt. Marincus Dorel, iar din 1.09.1992 – lt. maj. Riți Costel);
– Compania Dej – cpt. Moraru Matei (avansat maior în 1994);
– Compania Huedin – cpt. Szasz Andor (avansat maior în 1994);

Ca urmare a lărgirii gamei de misiuni asigurate de trupele de pompieri, pentru îndeplinirea cât mai completă și eficientă a acestora, începând din 1.07.1994, în Compania de pompieri Cluj-Napoca începea să funcționeze Serviciul Medical de Urgență și Descarcerare, în cooperare cu organele județene sanitare.

Pe aceeași linie, dată fiind mărimea zonei de responsabilitate a unității s-au accentuat preocupările pentru înființarea de noi subunități și ca urmare, începând cu dată de 1 decembrie 1994 lua ființă pichetul de pompieri “Colina”. În 15 decembrie 2004, Comandamentul Protecției Civile și Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari se unifică formând Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Astfel, au fost înființate și inspectoratele județente pentru situații de urgență. Dezvoltarea a continuat, astfel că Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Avram Iancu" al județului Cluj a ajuns să înființeze noi subunități de intervenție. Amintim, aici, deschiderea Punctelor de Lucru din comunele Mociu (2013), Florești (2016), Jucu (2024) sau municipiul Gherla (2022). Astăzi, ISU Cluj este un corp specializat este un corp specializat care intervine în situații de urgență cu personal și utilaje specialitate, în cazul incendiilor, accidentelor rutiere, cazurilor medicale sau pentru readuce starea de normalitate.