Pompierii județului Cluj înainte de decembrie 1989
În 1884, primaria orasului Cluj hotara înfiintarea primei formatiuni de pompieri angajati (platiti de primarie), cu sediul în incinta primariei, forma de organizare în care pompierii clujeni îsi desfasoara activitatea pâna în 1936.
De mare importanta pentru organizarea si functionarea activitatii pompierilor s-a dovedit a fi ordinul Ministerului de Interne de la Budapesta din anul 1888. Acest moment era astfel apreciat, în 1935, de catre comandantul pompierilor municipiului Cluj, Eugen Rosescu, «Prin aceasta s-a pus cea dintâi baza sanatoasa întru organizarea pompierimii la noi, dându-se instructii de organizare si înzestrându-se satele cu pompe si rechizitele necesare.» («Pompierul», Cluj, nr. 1, iunie 1935).
La începutul secolului XX , pe baza traditiilor mostenite de la fostul Imperiu Austro-Ungar, în Transilvania prevenirea si stingerea incendiilor din localitati era asigurata de formatiuni de pompieri profesionisti (platiti) în comunele urbane sau voluntari în comunele rurale. Formatiunile respective erau întrunite în asociatii de pompieri zonale, cu scopul de a le pemite concentrarea eforturilor de îmbunatatire a situatiei lor sub aspect profesional si a obtinerii satisfacerii unor doleante de ordin social.
În 3 februarie 1922 (primarul Clujului – Moga Ioan), Consiliul orasului, prin Hotarârea nr. 1450 aproba în proiect «Regulamentul despre aruncarea, încasarea si administrarea taxei de pompieri», regulament publicat în revista “Administratia” din 11 iunie 1922 si care, la articolul 1, prevedea: “… pentru dezvoltarea institutiunii de pompieri, în scopul apararii cât mai efective în contra incendiilor, fiecare individ locuitor pe teritoriul orasului Cluj este dator la rascumpararea serviciului de pompier activ prin platirea taxei de pompieri”.
Prin Înaltul Decret Regal nr. 815 din 3 aprilie 1936 era promulgata “Legea pentru organizarea pompierilor”, publicata în Monitorul oficial nr. 80/04.04.1936, care prevedea :
“… prevenirea si combaterea sinistrelor, precum ai executarea masurilor impuse pompierilor prin Regulamentul Apararii Publice, au fost încredintate, pe tot cuprinsul tarii, Corpului de Pompieri militari”.
În 1936 se înfiinta Grupul de pompieri Cluj, sub denumirea “Grupul de pompieri nr. 6, Cluj”, cu sediul pe str. Pitesti nr. 2 (sediul actual al Batalionului de jandarmi). Grupului îi era stabilita o competenta asupra întregului teritoriu al Ardealului, astfel ca urma sa coordoneze activitatea unui numar 22 de subunitati, înfiintate în cele mai importante localitati ale provinciei.
Din actuala competenta a Grupului, primele subunitati au fost constituite astfel :
– Compania de pompieri Cluj – 5 iulie 1936;
– Compania de pompieri Turda – 1 aprilie 1937;
– Compania de pompieri Dej – 1 noiembrie 1937; (prin militarizarea formatiei profesioniste existente);
– Compania de pompieri Huedin – 30 decembrie 1949;
Dupa reorganizarea administrativ-teritoriala, conform Legii administrative din 1938 (“Ardealul administrativ” nr. 7-8/1938), Grupurile de pompieri militari se repartizeaza pe cele l0 tinuturi existente. Ca urmare, Grupul Cluj devine “Grupul 9 de Pompieri – Somes” «Somes» era numele marii unitati administrative create, în 1938, si cuprindea 7 foste judete din Nord-Vestul României, al carui prim comandant a fost, începând din decembrie 1938, maiorul Gheorghe Bucur.
În virtutea aceleiasi legi, prin Regulamentul de aplicare publicat în Monitorul Oficial nr.268, din 18 noiembrie 1939, la sectiunea 2, art. 15, se prevedea ca primarul (seful administratiei locale si presedintele Consiliului comunal) era obligat “.. sa ia masuri pentru ferirea comunei de incendii si inundatii …”, deci implicit era învestit cu atributii directe în organizarea si pregatirea formatiunilor de pompieri.